Mi-am dat arama pe faţă!

Jump to Comments

După mai bine de doi ani de absenţă nejustificată (habar n-am ce fel de cai verzi pe pereţi am căutat prin tot felul de lumi cărora ştiam prea bine ca nu le aparţin), I am back in my world! Adică lumea aia cu bere multă băută direct din sticlă (cine era blonda aia care anul trecut consuma cocktailuri multicolore cu umbreluţe si alte zorzoane foşnitoare?), lumea aia în care se ia porţia de râs zilnic în mod obligatoriu şi în doze atât de mari încat uneori am impresia ca o sa mor de supradoză.

Ce am căutat eu pe meleaguri străine locuite de roboţi încuiaţi, rutinaţi, aplatizaţi, imbecilizaţi, timoraţi, manipulaţi, aroganţi, dezolaţi, debusolaţi, frustraţi, terminaţi, dezamăgiţi, botoşi, morocănoşi, fricoşi şi zeloşi? In loc sa urc şi eu pe scara socială, ierarhică, economică şi istorică, m-am prabuşit subit şi patetic într-un material inestetic (şi mai ales urât mirositor, de-a dreptul duhnitor). Am încercat şi eu să intru în rand cu lumea, să mă ocup de chestiuni “serioase” şi “scorţoase”, că cică numai aşa îţi faci un rost in viaţă, doar aşa ajungi şi tu cineva, aşa că las-o, fată, mai moale cu prostiile, maturizează-te, concentrează-te, că şi aşa ai făcut o şcoala care nu-ţi foloseşte la nimic! Ţi se oferă o şansa mare, n-o poţi călca, pur si simplu, în picioare! Îţi faci si tu un CV serios şi-apoi mai vezi şi tu cum iese! În viaţă nu poţi face doar ce-ţi place! (asta era vocea raţiunii mele de pe atunci, după cum se vede, cam neinteleaptă şi închistată în vechi clişee uzate, tocite şi plate). Şi uite aşa am ajuns să ma pierd într-o identitate falsă (mi-am zis la început “e doar o mască, o pun şi-o scot când vreau”, dar ţi-ai gasit!) şi marea mea ascensiune pe scara socială s-a dovedit o adevarată degringoladă. A urmat o depresie acută şi slută, o angoasă groasă şi anxioasă şi o ipohondrie cu pălărie. Zăceam astfel într-o stare labilă, dulgeacă şi zemoasă, cu gust de sirop fară dop, înca puţin şi mă făceam fan de telenovele sau sufeream suspinâd pe manele. Situaţia era fără ieşire, căci se făcuse groasă şi vâscoasă (mirosul nu-l mai simţeam din cauza rinitei acute dar se vedea foarte clar că pute). Nu găseam o portiţa de evadare căci memoria mi-o pierdusem, pasămite pe undeva prin dosare. Şi nu mai ştiam încotro s-o apuc sau care e lumea în care ar trebui să fug. Cu alte cuvinte, uitasem cine eram, uitasem şi că mă prefăceam (adică începusem să cred şi eu în blonda confecţionată atat de frumos, chiar de mine creată). Salvarea a venit la cutie, împachetată şi sigilată şi in ea o vopsea de păr castanie (unii susţin că ar fi fost arămie şi că m-aş fi vopsit cu ea pe faţă, dar ăştia mint de îngeaţă apele şi supapele). Primul semn de bun augur (dupa şocul ce mi l-a provocat brusca-mi schimbare de înfăţişare) l-am primit de la cokteilul foşnitor şi multicolor care m-a văzut, nu m-a recunoscut, şi brusc, din delicios s-a preschimbat în scârbos. De aici încolo totul a mers ca pe roate. Povestea e complicată şi alambicată. Cu inima stransa între dinţi, mi-am luat bocceluţa în spinare, câteva merinde, să am de mâncare, şi cu drag am pus piciorul în prag.
Dupa fel de fel de peripeţii şi alte minunăţii m-am întors printre nebunii mei (alţii decât cei de odinioară, dar la fel de haioşi, voioşi, jucauşi, ghiduşi, cheflii, zurbagii, zurlii, smintiţi, ţăcăniţi şi aiuriţi), mi-am regăsit visele uitate la uscat într-un pod ruinat iar muzica mea suna din nou curat (în timpul periplului prin tărâmul proceselor verbale, al adreselor oficiale şi al rapoartelor anuale, aproape ca uitasem cum e să te ameţeşti voluptos cu psihedelice acorduri floydiene).
Aşadar, bine am (re)venit, bine (că) m-am găsit!

Morala: Lupul îşi schimbă părul dar buturuga mica zgârie rău!

PS: Mulţumesc pe această cale şi muzului meu întru cuvinte meşteşugite (ştie el care că doar se simte cu musca pe căciulă) pentru inspiraţiunea divină (di vină suntem amandoi!). fară de care, rândurile de mai sus n-ar fi avut aceeaşi savoare!:D

14 Comentarii

Filed under vrute si nevrute